Cimbrul

(Thymus vulgaris)


Acest puternic antibiotic natural a apărut în legendele grecești, chiar din lacrimile Elenei din Troia, cea mai frumoasă dintre muritoarele vremii.   După ce Paris - prințul Troiei, a răpit-o pe Elena - soția regelui Spartei, fiică a lui Zeus și a Ledei, a urmat Războiul Troian. În toată perioada războiului, Elena a plâns necontenit, deoarece știa că pricina războiului este iubirea dintre ea și Paris - bărbatul pentru care si-a părăsit regele și fiica. Acolo unde lacrimile ei atingeau pământul, răsăreau tufe de cimbru, care simbolizau cutezanța ei de a-și urma iubirea.

 

 Ca plantă medicinală, cimbrul a fost folosit încă de pe vremea vechilor egipteni. Cimbrul apare în scrierile din ”Papirusul Erbes” - cel mai vechi papirus medical din Egiptul antic, care datează din anul 1500 î.Hr., unde sunt consemnate o serie de mirodenii și plante folosite de egipteni pentru tratarea și vindecarea bolilor. Însă egiptenii foloseau cimbrul nu doar pentru vindecare ci și pentru îmbălsămare în vederea mumificării, dar și pe post de afrodisiac.

 

Vechii Teutoni au dedicat cimbrul zeiței Freya - zeița dragostei și a fertilității din mitologia nordică, care proteja femeile însărcinate, facilita nașterile și ajuta femeile în perioadele menstruale dureroase. Romanii făceau băi cu cimbru înainte de bătălii, ca să li se sporească curajul și puterea, apoi luau cu ei în luptă câte o crenguță de cimbru verde sau uscat. Cimbrul uscat se împrăștia încă din antichitate în locurile umede, deoarece proteja împotriva formării mucegaiului, datorită proprietățior sale antiseptice. Iarna, cine înfășura pomii fructiferi cu cimbru, își asigura mult rod în anul următor. În Evul Mediu, cimbrul a fost folosit ca halucinogen, în special în ritualurile religioase.

În Europa Centrală, cimbrul a fost adus de către călugării benedictini și a fost cultivat în grădinile mănăstirilor. 

 

Hildegard von Bingen - călugăriță benedictină, stareță începând cu anul 1136 la Mănăstirea Rupertsberg din Germania, este considerată a fi fondatorul științei medicale care se ocupă cu vindecarea organismului uman cu ajutorul plantelor. În ”Physica” - lucrarea ei despre puterea vindecătoare a naturii, a detaliat că cimbrul este un remediu extraordinar pentru tusea convulsivă, astmul bronșic, pentru dificultățile respiratorii și pentru problemele digestive.

 

În mitologia popoarelor germanice se credea că dacă porți rămurele de cimbru în buzunar, poți să vezi elfi (personaje supranaturale care simbolizau forțele naturii).De asemenea se credea că purtarea permanentă a rămurelelor de cimbru într-un săculeț de pânză, pe post de amulete, dezvolta puterile psihice. Iar cimbrul pus sub pernă, oferea un somn odihnitor fără coșmaruri. Cimbrul era adesea și ars, pentru curățarea mediului de energiile rele.

 

BENEFICII

 

Când vorbim despre cimbru, ne referim la principalul său reprezentant din cele aproximativ 350 de specii și anume la Thymus vulgaris. Numele latin al cimbrului (Thymus) nu ne duce întămplător cu gândul la timus - glanda care reprezintă organul central al sistemului nostru imunitar și care este poziționată în spatele sternului. Timusul este donatorul celulelor T (limfocitele T), esenţiale pentru sistemul imunitar, care ajută la distrugerea celulelor bolnave, infectate sau canceroase. Timusul depistează celulele străine care invadează organismul și pornește atacul împotriva acestora. Stresul blochează cel mai rapid funcția timusului, de aceea primul efect negativ al stresului este scăderea imunității. Aici intervine cu măiestrie cimbrul, care crește rapid imunitatea. Cimbrul conține taninuri, substanţe amare, flavonoide, săruri minerale, mucilagii și o cantitate impresionantă de uleiuri esențiale - componentul principal din ele fiind timolul. Când se realizează frecarea frunzelor, se degajă parfumul caracteristic, picant, al timolului. Timolul din cimbru are proprietăți antiseptice și stimulează foarte puternic imunitatea. El distruge și viermii intestinali, stimulează secreţia biliară, stimulează contracţia vezicii biliare şi evacuarea bilei în intestin, este stomahic - adică activează digestia, este expectorant, antiseptic al căilor respiratorii și stimulează funcţia rinichilor, eliminând din organism excesul de apă, săruri și toxine.

 

Cimbrul este fără dubii, una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care distruge bacteriile, virușii și ciupercile, pentru că este un puternic antibiotic natural, antibacterian, antiviral, antifungic și antiseptic. Cimbrul este și un foarte bun antispastic, antiinflamator și vasodilatator, fiind recomandat în astmul bronșic, pentru că ușurează respirația și nu are reacțiile adverse ale medicamentelor chimice prescrise pentru astm (cele mai frecvente fiind scăderea tensiunii arteriale și insuficiența circulatorie). Cimbrul alungă și mirosul urât al gurii și al transpirației. O eficacitate uimitoare pe care o are cimbrul este în acnee. El oferă o alternativă sănătoasă la tratamentele chimice și agresive, fiind un remediu de netăgăduit. În durerile și tulburările menstruale, cimbrul are un efect comparabil cu cel al ibuprofenului. 

 

Cimbrul are o acțiune benefică și la nivel cerebral, favorizând circulația cerebrală. Crește de asemenea, puterea de concentrare, are efecte puternic antioxidante și la nivelul neuronilor, reglează tensiunea arterială şi combate starea de oboseală.

Pe lângă cele mai sus menționate, cimbrul se recomandă în viroză respiratorie, rino-faringită, amigdalită, bronşită, tuse de orice fel, tuberculoză, otită, sinuzită, cistită, uretrită, vaginită, candidoză, enterocolită bacteriană şi virală, parazitoză digestivă (tenii, giardia, oxiuri), balonare, colici abdominale, reumatism, artroză, gută, infecţii fungice, herpes, astenie, anemie.

 

CUM ÎL CONSUMĂM?

 

Cimbrul se prepară sub formă de INFUZIE - o linguriță de cimbru uscat ( sau 3- 4 lingurițe de cimbru proaspăt ), peste care se toarnă 250 ml apă fierbinte și se acoperă pentru 10-15 minute. 

 

!ATENȚIE! Întotdeauna când folosim plante proaspete, se pune o cantitate de 3-4 ori mai mare pentru același efect ca planta uscată. 

Se găsesc comercializate cutii cu ceai de cimbru, capsule cu extract uscat de cimbru, capsule moi cu ulei de cimbru, tinctură de cimbru, sirop de cimbru, ulei esențial de cimbru la sticluță cu picurător. Este foarte important să se respecte dozele recomandate de producători. 

 

RECOMANDARE

 

Ar fi ideal să se renunțe la administrarea antibioticelor chimice, care distrug imunitatea și au multe reacții secundare și să se administreze uleiul esențial de cimbru, ca antibiotic natural fără efecte secundare.

 

ÎN BUCĂTĂRIE

 

Cimbrul este folosit ca mirodenie, din cele mai vechi timpuri până în zi de azi. Cimbrul se potrivește excelent în combinație cu carnea, peștele, varza, fasolea și cartofii. Este nelipsit în aroma saramurilor și a marinadelor.

 

CONTRAINDICAȚII

 

Intoleranță la cimbru. Poate provoca reacții alergice persoanelor predispuse la alergii. În caz de ulcer sau gastrită, cimbrul trebuie evitat. Chiar și în cazul unui stomac mai sensibil, cimbrul poate provoca neplăceri. Atât femeile gravide cât și cele care alăptează, nu trebuie să consume cimbru. 

De evitat în caz de hipotiroidism.

 

 

 

Natura vindecă trupul și  iubirea vindecă sufletul!

Să fiți sănătoși! 

Cu drag,

Distribuie mai departe


Pentru a putea lăsa un comentariu mai jos, trebuie să scrieți numele și mesajul dumneavoastră, să bifați căsuța cu "Datenschutzerklärung" (prin care confirmați că sunteți de acord cu Politica de Confidențialitate) și apoi  să  bifați  ultima căsuță,  prin care confirmați că nu sunteți robot.  Mai trebuie să dați click pe butonul "Senden", iar mesajul dumneavoastră va fi trimis cu succes și publicat după moderare. Vă mulțumesc! 

Kommentare: 0