Nucul

(Juglans regia L.)


Nucul este unul dintre cei mai vechi copaci cunoscuți, fiind asociat de-a lungul timpului cu demnitatea regală și cu fertilitatea. Istoria nucului datează din anul 7000 î.Hr. El provine din Persia și în traseele sale istorice, a ajuns în Asia Centrală și China, precum și în Grecia antică și mai târziu, în Imperiul Roman. Nucul a jucat un rol important în obiceiurile de nuntă romane. În timpul petrecerii, mirele arunca cu nuci printre oaspeți și în momentul impactului cu solul, dacă sunetul era puternic, acesta prezicea o căsnicie la fel de fericită ca cea a lui Jupiter și a lui Juno. Teutonii, care au preluat obiceiul de la romani, au dedicat nucile zeiței iubirii și a binecuvântării recoltei. 

 În creștinism există semnificații diferite. Miezul de nucă simboliza carnea sfântă a lui Hristos, care a crescut în pântecele Mariei. Și Biserica în sine a fost simbolizată de nuci, deoarece Biserica își păstra tainele bine ascunse de vrăjmaș, exact ca nuca miezul, sub o coajă fermă. Cu toate acestea, unii călugări și pastori au considerat nuca un simbol al fertilității dar și a femeilor, fiind considerată totodată un simbol al poftei și al păcatului. Ei au spus lumii, că în fiecare nucă trăiește un diavol, care face orgii cu vrăjitoarele sub copac. De aceea se spunea să nu se stea la umbra nucilor, pentru că umbra lor este dăunătoare sănătății mintale și trupești. În ajunul Crăciunului, cei care doreau să se căsătorească, trebuiau să arunce niște nuci în foc. Dacă ele ardeau liniștit, urma o căsnicie bună și frumoasă. Dar dacă se spărgeau sau pocneau, asta înseamna suferință și despărțire.

 

În cartea ”Simbolismul plantelor” scrisă de Marianne Beuchert, nucile sunt considerate un simbol al fertilității. În timp ce în anumite zone din sudul Germaniei se presupunea că o ramură de nuc pusă în casă, proteja casa de fulgere, în vestul Germaniei, o recoltă bună de nuci în toamnă, reprezinta un semn că anul următor se nășteau mulți băieți. În Austria, fetele nemăritate aruncau bastoane în coroana nucilor, și dacă bastonul nu cădea, ci rămânea prins printre ramurile nucului, era semn că fata se căsătoarea în acel an.

 

Grecii numeau nuca, Ghinda lui Zeus. În mitologia greacă, fiecare copac și pădure, fiecare piatră și munte, fiecare izvor, chiar valurile oceanelor și vântul, aveau propriul lor spirit natural, care împreună simbolizau forțele naturii. Aceste spirite, numite nimfe, erau considerate fiicele lui Zeus. Homer a cântat despre nimfe în imnurile sale, iar poetul roman Ovidiu a dedicat multe capitole în faimoasele sale Metamorfoze. 

 

Nimfele erau întotdeauna portretizate ca suflete blânde și bune, foarte folositoare și vindecătoare. Se spune că dintre toate nimfele copacilor, numite Dryads, cele mai fericite erau cele care locuiau în nuc. Ele erau singurele care se ridicau deasupra vârfului copacului, atunci când doreau să fie văzute.

 

În Evul Mediu târziu, cojile uscate de nuci erau zdrobite și serveau ca substitut al piperului, care era foarte scump. Botanistul german Hieronymus Bock scrie în cartea sa despre plante din 1539: "... și dacă adăugați peste mâncare coajă de nuc puțin uscată, nu veți mai fi bolnav". 200 de ani mai târziu, Konrad von Megenberg a recomandat nucile ca un remediu pentru intoxicațiile fungice, iar în cartea despre plante a medicului italian Pietro Mattioli, sucul de rădăcină de nuc este recomandat ca un laxativ puternic.

 

Trebuie remarcat faptul că sub nuc nu se dezvoltă nimic. Nucii eliberează ingredientul activ numit juglone - un impresionant pesticid natural, care acționează ca un erbicid chimic și care inhibă creșterea rădăcinilor altor plante sub el. Nucul eliberează juglone prin frunze, protejându-și astfel fructele de dăunători.

 

California, statul însorit de pe coasta de vest a Statelor Unite, a fost prima zonă cu cea mai mare producție de nuci din lume. Nucii cresc foarte încet, așadar a durat aproximativ 20 de ani pentru prima recoltă considerabilă. Utilizarea comercială a nucului a început în anul 1868 când grădinarul Joseph Sexton a cumpărat un sac de nuci în San Francisco. El a plantat prima gradină de nuci, folosind chiar nucile pe post de semințe. În prezent, China este cea mai mare producătoare de nuci, urmată de Iran pe locul 2 și de SUA pe locul 3. România se află pe locul 10 la producția mondială de nuci.

 

BENEFICII

 

În timpul iernii, lumina și căldura soarelui, lipsesc. VITAMINA D, care se formează în organism doar la expunerea pielii la lumina solară, nu se mai produce în mod natural. O carență de vitamina D duce la scăderea imunității, la  frecvente dureri de oase, la slăbiciune musculară, stare de somnolență, probleme cu vederea, oboseală, sete permanentă. SEROTONINA este un hormon, numit și hormonul fericirii - deoarece influențează radical starea de spirit a unei persoane și poate controla nivelul tensiunii arteriale. Producția de serotonină este și ea stimulată de lumina solară. Lipsa luminii solare scade serotonina, fenomen care duce la tulburări emoționale, la stări de deprimare, la creșterea tensiunii arteriale, la stări de stres, iritabilitate etc. Nimic nu este la întâmplare în natură. Vremea nucilor este exact când lumina soarelui începe să piardă din abundență. Când lumina solară începe să scadă, noi trebuie să începem să mâncăm nuci. :) Nucile conțin vitamina D și triptofan - un aminoacid esențial pe care organismul îl transformă în serotonină. Însă beneficiile pe care le aduce nucul, nu se opresc aici.

 

Frunzele aromate ale nucului conțin taninuri, care sunt astringente, protejând suprafața pielii și a mucoaselor. Acestea inhibă inflamația, pruritul, vindecă rănile, ucid germenii, întăresc venele și drenează limfa. Apa de baie în care se pune decoct de frunze de nuc, se recomandă pentru bolile de piele - erupții cutanate, psoriazis, acnee, alergii sau răni greu de vindecat. Chiar și pentru picioarele care transpiră în exces, acest decoct este de mare ajutor. Infuzia din frunze de nuc băută zilnic, are un efect de purificare a sângelui. Este benefică și în caz de diaree și boli gastro-intestinale. Substanțele active din nuc dau elasticitate arterelor și vaselor de sânge. Pornind de la această proprietate, în Malaezia, cercetătorii experimentează o alternativă naturală la Viagra, pe bază de nuc.

 

Miezul unei nuci, arată în mod clar relația cu creierul uman, cu care se aseamănă foarte bine. Iar interiorul nucii este ca inima - împărțit în 4 camere. Nimic mai clar. :) 

Nucile conțin o combinație perfectă de grăsimi sănătoase, proteine, minerale, vitamine, fibre și peste 20 de aminoacizi, care în primul rând hrănesc creierul și mențin inima sănătoasă. Nuca conține 60% grăsimi cu un nivel ridicat de acid alfa-linolenic. Acesta este un acid gras OMEGA-3, care menține profilactic inima sănătoasă și curăță colesterolul depus pe vasele de sânge. Printre aminoacizii conținuți, pe lângă triptofanul de care am amintit, nucile conțin și multă arginină - un aminoacid care contribuie la regenerarea ficatului, la susținerea funcțiilor hepatice și menține tonusul vascular. Nucile conțin și o cantitate impresionantă de vitamina E, alături de vitamina D deja amintită, de vitaminele A, B1, B2, B3, vitamina P și vitamina C. Iodul prezent mai ales în nucile verzi, este indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni, tratând problemele glandei tiroide generate de lipsa iodului - gușă endemică și manifestările clinice de hipotiroidie. Iodul este un agent bactericid și virucid, un foarte bun dezinfectant. El poate combate și viermii intestinali. Pe lângă iod, nucile conțin fier, potasiu, fosfor, magneziu și zinc.

 

Pe lângă cele menționate mai sus, nucile previn și accidentul vascular cerebral, reduc riscul apariției diabetului de tip 2, cresc fertilitatea bărbaților, protejează femeile de cancer la sân și bărbații de cancer la prostată, tratează tulburările de ritm cardiac, mențin ochii sănătoși, reglează problemele de ciclu menstrual dar și de menopauză, ameliorează bolile de stomac și intestine, îmbunătățesc memoria.

 

NUCILE ÎN BUCĂTĂRIE

 

5 nuci mâncate zilnic, scad colesterolul, păstrează sănătatea inimii și hrănesc creierul, eliminând posibilitatea atrofierii lui, care apare odată cu înaintarea în vârstă.

Ceaiul din coji de nuci ( cojile de la 5-6 nuci se fierb în 300 ml apă, timp de 10 minute, apoi se lasă totul acoperit încă 5 minute, se strecoară și se bea cald, neîndulcit) e bine să-l bem atunci când organismul se luptă cu orice tip de tuse.

Nucile puse în miere sunt un leac delicios și nu ar trebui să lipsească din nicio casă. Iar uleiul de nucă este de-a dreptul un răsfăț culinar, pe care îl găsim comercializat nu foarte ieftin (deoarece din 50 kg de nuci se obțin aproximativ 10 litri de ulei) și care se poate adăuga la salate, la paste făinoase sau la orice combinație care nu necesită încălzirea lui. Dulceața de nuci verzi este o altă specialitate pe care o găsim și comercializată. 

 

Nucile sunt nelipsite în cozonaci și prăjituri, făcând parte din bucatele tradiționale de Crăciun. În timpurile vechi, nucile erau vopsite cu aur sau învelite în foițe de aur și împodobeau bradul de Crăciun. Mai găsim comercializate și tinctură de nuci verzi, sirop și ceai din frunze de nuc.

 

CONTRAINDICAȚII

 

Nucile pot provoca tulburări digestive dacă există o predispoziție către acestea. Consumate în exces, pot provoca balonare, diaree sau chiar crize de bilă, fiind foarte uleioase.

 

 

 

Natura vindecă trupul și  iubirea vindecă sufletul!

Să fiți sănătoși! 

Cu drag,

Distribuie mai departe


Pentru a putea lăsa un comentariu mai jos, trebuie să scrieți numele și mesajul dumneavoastră, să bifați căsuța cu "Datenschutzerklärung" (prin care confirmați că sunteți de acord cu Politica de Confidențialitate) și apoi  să  bifați  ultima căsuță,  prin care confirmați că nu sunteți robot.  Mai trebuie să dați click pe butonul "Senden", iar mesajul dumneavoastră va fi trimis cu succes și publicat după moderare. Vă mulțumesc! 

Kommentare: 0