Ghiocelul

(Galanthus nivalis)


Sufletul omului are nevoie de bucurii care să-l hrănească, în aceeași măsură în care trupul are de nevoie de hrană sănătoasă, ca să nu se îmbolnăvească. Imaginea plăpândului ghiocel care cu gingășie își ridică căpșorul de sub zăpadă, parcă vrea să ne dea de știre că primăvara se coace chiar în mijlocul iernii.   Dacă delicatul ghiocel are puterea de a se ridica de sub mantia zăpezii în fiecare iarnă, putem și noi, oamenii, să ne străduim să ne ridicăm deasupra încercărilor vieții, de fiecare dată.

 

Primul semn al revenirii omului la starea lui naturală este bucuria. Bucuria pe care o poate găsi omul în lucrurile simple și firești este ca un ghiocel firav și în același timp atât de viguros, care răsare în suflet și aduce după el, întreaga primăvară.  

 Se spune că atunci când Dumnezeu a făcut lumea, fiecare lucru avea propria culoare, în afară de zăpadă, pe care Dumnezeu a lăsat-o să-şi aleagă singură culoarea. Prima dată zăpada s-a rugat de iarbă, să-i dea din verdele ei minunat, însă a fost refuzată politicos. Apoi a luat la rând toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la trandafirul roşu, de la viorea, râvnind chiar la galbenul florii-soarelui, dar niciuna nu a vrut să-i dea din propria culoare. Tristă, zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea albul său, dacă va dori să poarte și ea, o nonculoare. Zăpada a primit cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, zăpada poartă veşmântul alb ca ghiocelul şi, drept recunoştinţă, zăpada i-a dat lui onoarea de a fi pentru totdeauna, mesagerul primăverii. Ghiocelul așa delicat cum este, are și el taina lui vindecătoare. Și e chiar o taină mare. 

 

 În Odiseea lui Homer, ghioceii sunt consemnați pentru prima dată, ca leac împotriva vrăjilor făcute de zeița Circe, având puterea de a limpezi mintea și de a înlătura confuzia. În secolul al XIX-lea slovacii dădeau vacilor să mănânce ghiocei, pentru ca vrăjitoarele să nu le poată fura laptele.

 

În luna februarie a anului 1950, un farmacolog rus care vizita Bulgaria, a văzut cum țăranii își frecau fruntea cu ghiocei, ca să le treacă nevralgiile. În aceeași perioadă tot în Bulgaria, o femeie și-a tratat copiii de poliomielită, cu un amestec făcut din bulbi de ghiocei, iar ei s-au însănătoșit fără urme de paralizie. Astfel că ghioceii au intrat în atenția farmatologului rus, care în anul 1951, a descoperit în ghiocel, ingredientul activ numit GALANTAMINĂ. Galantamina a fost izolată pentru prima dată de el din ghiocei caucazieni și a fost utilizată în primul rând pentru tratamentul poliomielitei, deoarece îmbunătățește activitatea neurotransmițătorilor din creier și ca atare, îmbunătățește transmiterea impulsurilor sinaptice. Preocuparea principală a cercetătorilor din acea perioadă a fost căutarea unui tratament pentru poliomielită. Poliomelita a fost una dintre cele mai grave boli ale copilăriei din Europa anilor 50-60, care avea drept consecințe paralizie și dizabilități pentru tot restul vieții. GALANTAMINA EXTRASĂ DIN GHIOCEI a fost aprobată oficial pentru utilizarea ca medicament în Bulgaria în anul 1958 și a început să fie injectată contra poliomelitei în Bulgaria și în alte țări din Europa de Est și Centrală, sub denumirea comercială de Nivalin®. Nivalinul pe lângă poliomelită, în neurologie este folosit și în zi de azi, în special în tratamentul demenței Alzheimer. Are aplicabilitate și în nevrită, miopatii, miastenie, distrofie musculară progresivă, paralizie cerebrală în copilărie, paralizie cerebrală la nou-născuți, parezia reziduală după accident vascular cerebral hemoragic.

 

În 1907 în Germania, medicul psihiatru și neuropatolog german Aloysius Alzheimer, a descoperit la Frankfurt, o formă de demență care îi poartă numele. Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă care limitează progresiv memoria și alte funcții cognitive. Astăzi este una dintre cele mai frecvente boli ale persoanelor în vârstă și reprezintă aproximativ două treimi din toate cazurile de demență existente. Deoarece boala Alzheimer în zilele noastre este tot mai răspândită, resursele naturale de ghiocei sunt insuficiente. Prețul unui kilogram de galantamină ajunsese la aproximativ 40.000 de dolari. De aceea se folosește în tratamente la scară largă și galantamina sintetică, care s-a brevetat din în anul 1996.

 

Toate cercetările privind fitochimia și farmacologia ghioceilor au fost făcute în Bulgaria și URSS în perioada războiului rece. După lungi cercetări, galantamina a fost aprobată și folosită oficial din anul 2000 în multe țări europene, ca medicamentul nr. 1 pentru tratamentul demenței Alzheimer, iar din anul 2001 a fost aprobată și folosită și în Germania și Statele Unite ale Americii, pentru aceeași afecțiune.

Este miraculos faptul că un medicament extrem de important pentru tratamentul uneia dintre cele mai severe forme de demență ( Alzheimer ) a fost descoperit într-un delicat ghiocel, care nu este degeaba și un simbol al puterii regenerative naturale.

 

ALTE BENEFICII

 

Pe lângă cele menționate, galantamina din ghiocei a devenit acum subiect de cercetare pentru a depista potențiala ei activitate împotriva virusului HIV.

 

!ATENȚIE! De la ghiocel se folosesc florile, frunzele și tulpinile, FOARTE BINE USCATE, deoarece BULBUL ghiocelului în stare proaspătă este TOXIC. Nu au fost semnalate cazuri letale, însă au fost semnalate întotdeauna intoxicații, atunci când planta a fost folosită în stare proaspătă.

 

Ghioceii tratează leziunile traumatice ale sistemului nervos având efect antispastic, fiind recomandați și în spasme musculare, dureri reumatice, dureri de cap și chiar epilepsie. De asemenea, ghioceii stimulează și măresc fluxul menstrual, fiind recomandați în caz de întârzieri ale menstruației.

 

CUM SE PREPARĂ GHIOCEII

 

Pentru uz intern, se folosește INFUZIA de ghiocei, care se prepară dintr-o lingură de plantă USCATĂ ( flori, frunze, tulpini), peste care se toană 200 ml de apă fiartă. Se lasă la infuzat 10 minute, după care se poate bea. Se consumă 3 căni pe zi.

 

Extern, se folosește DECOCTUL de ghiocei, care se prepară din 30-40 de grame de plantă USCATĂ ( flori, frunze, tulpini), care se fierbe la foc mediu, 10 minute în 1,5 litri de apă. Acest decoct se folosește în spălături vaginale pentru a trata infecțiile genitale - de exemplu trichomonas și candidoza vaginală. Compresele cu acest decoct alină durerile de varice și înlătură senzația de picioare grele.

 

Se mai poate pregăti un MACERAT care se folosește în cazurile de varice și în cazurile de picioare grele, dintr-un pumn de ghiocei USCAȚI, care se mărunțesc și se lasă la macerat în 350 ml de alcool, timp de 10 zile. Soluția se strecoară și se aplică pe zonele dureroase. Cei care suferă de reumatism pot adăuga doi pumni de ghiocei bine uscați în apa caldă de baie, în care vor sta maxim 20 de minute.

 

CONTRAINDICAȚII

 

Așa cum am spus mai sus, bulbul ghiocelului în stare proaspătă este TOXIC, deci este INTERZISĂ administrarea lui înainte de a fi BINE USCAT, deoarece folosit în stare proaspătă provoacă intoxicații, diaree, colici, vomă. 

 

Este strict interzisă administrarea ȘI în stare uscată a ghioceilor, de către femeile gravide, deoarece le poate provoca avort în primele etape ale sarcinii.

 

 

 

Natura vindecă trupul și  iubirea vindecă sufletul!

Să fiți sănătoși! 

Cu drag,

Distribuie mai departe


Pentru a putea lăsa un comentariu mai jos, trebuie să scrieți numele și mesajul dumneavoastră, să bifați căsuța cu "Datenschutzerklärung" (prin care confirmați că sunteți de acord cu Politica de Confidențialitate) și apoi  să  bifați  ultima căsuță,  prin care confirmați că nu sunteți robot.  Mai trebuie să dați click pe butonul "Senden", iar mesajul dumneavoastră va fi trimis cu succes și publicat după moderare. Vă mulțumesc! 

Kommentare: 0