Vâscul

(Viscum album)


Misteriosul vâsc este o plantă de leac cu mari puteri vindecătoare, cunoscută din cele mai vechi timpuri. Celții considerau vâscul sacru, deoarece această plantă nu avea rădăcini pământești, existând între cer și pământ. Nu putea fi explicată apariția vâscului pe anumiți copaci, decât că această plantă a fost trimisă de zei. 

Vâscul este rar întâlnit pe stejari ( copacul pe care celții îl considerau sacru) și dacă celții îl găseau acolo, acesta se culegea cu un ritual făcut numai de druizi ( preoții celți). Acest ritual consta într-o procesiune în care druizii îmbrăcau mantii albe, iar doi tauri albi care nu au trecut niciodată sub jug, erau sacrificați sub stejar, după ce vâscul era tăiat cu o seceră de aur și așezat pe o pânză albă. Druizii considerau vâscul o planta sfântă, un leac tainic universal, o plantă a iubirii, care putea să înlăture orice rău și orice boală. Chiar și în renumitele desene animate Asterix și Obelix, poțiunea magică preparată de Druidul Panoramix ( Miraculix) era făcută din vâsc și dădea puteri supranaturale celor care o beau. 

 

CE ESTE DE FAPT VÂSCUL ȘI CUM APARE PE COPACI?

 

Vâscul este un parazit, care germinează la lumina soarelui și produce clorofilă chiar și în întuneric, în timp ce majoritatea plantelor au nevoie de întuneric pentru a germina și de soare pentru a produce clorofilă. Vâscul își prinde rădăcinile de ramurile sau trunchiurile copacului și pătrunde în coajă, de unde se hrănește. Frunzele sunt groase și tot anul verzi, iar fructele sunt ca niște perle de culoare albă, FOARTE TOXICE. De aceea, păsările care mănâncă fructele de vâsc, le vomită nedigerate, adesea pe alți copaci, unde germinează, dând naștere la altă tufă de vâsc. Așadar, vâscul se înmulțește exclusiv prin intermediul păsărilor. 

 

Încă de pe vremea lui Hipocrate - părintele medicinei, vâscul era un remediu folosit pentru a calma crizele de epilepsie și isteria. Era un excepțional antidot în caz de otrăvire, proteja oamenii de vrăjitorii și aducea împăcarea între doi dușmani care se întâlneau întâmpător sub un copac pe care creștea vâsc. Vâscul a fost considerat un simbol al vieții de către romani, deoarece își păstrează frunzele verzi chiar și iarna. Romanii își sărutau femeile sub vâsc ca să încheie o logodnă, și acest obicei era considerat cel mai puternic legământ, care nu putea fi niciodată dezlegat. Bărbații anglo-saxoni care sărutau sub vâsc o femeie necunoscută, trebuiau să ardă planta după 12 zile, dacă în acest timp, cei doi nu decideau să se căsătorească. În Evul Mediu, se atârnau crenguțe de vâsc de tavanul casei, pentru a alunga spiritele rele. 

Sărutatul persoanei iubite sub vâsc, în seara de Anul Nou, aduce fericire în anul ce urmează și înmulțește iubirea. Obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat și astăzi, în multe țări. Agățat deasupra ușii de la intrare în noaptea dintre ani, vâscul aduce în casă bucurie și prosperitate, fericire și bună înțelegere. 

 

BENEFICII

 

De la vâsc se folosesc în scop vindecător doar frunzele și ramurile, care nu conțin nici un compus toxic. Vâscul se culege numai primăvara, în lunile martie și aprilie, și toamna, începând cu luna octombrie, până în mijlocul lunii decembrie. În celelalte perioade ale anului, vâscul nu are putere vindecătoare. În lunile martie și aprilie, vâscul se poate manevra mai ușor în vederea tăierii frunzelor și ramurilor, deoarece păsările au ciugulit toate fructele pe timpul iernii și nu mai este nevoie să se înlăture bobițele toxice.

 

Vâscul este un foarte bun hipotensor și vasodilatator, folosit cu rezultate excepționale în hipertensiune arterială, arterioscleroză cerebrală şi coronariană, ischemie cardiacă, accident vascular - la care nu s-ar ajunge, dacă s-ar consuma cu regularitate, ceai de vâsc. Are acțiune antispasmotică (moderează tuburările sistemului nervos ) și sedativă, calmează palpitațiile și reduce ritmul cardiac

 

Vâscul este și un foarte bun hemostatic (favorizează oprirea hemoragiei), de aceea este indicat în cazuri de menstruație neregulată, menstruație foarte abundentă sau hemoragii uterine. Este un foarte bun diuretic și depurativ, recomandat în nefrită, gută și artrită. Deoarece este un deosebit antiinflamator, are rezultate bune și în lumbago sau sciatică. 

 

Vâscul are acțiune antitumorală - înhibă creșterea tumorilor, fiind folosit în multe țări - printre care Germania și Elveția - în terapia tumorilor maligne. Vâscul întărește sistemul imunitar, se recomandă în tratamentul tusei convulsive, a crizelor astmatice declanșate pe fond nervos, în caz de epilepsie, crize nervoase, isterie, nevroză, amețeli, spasme uterine, sughițuri persistente, afecțiuni ganglionare. 

 

Vâscul protejează organismul împotriva diviziunii celulare, ca urmare a unei proliferări celulare anarhice, este deosebit de eficient în dereglările hormonale - optimizează funcționarea sistemului glandular și stimulează metabolismul. Cei care suferă de tulburări cronice de metabolism, ar trebui să facă o cură de jumătate de an, cu ceai de vâsc. Este recomandat de asemenea, în sterilitate și în tulburări de menopauză, deoarece după o cură îndelungată cu ceai de vâsc, palpitatiile, agitația, anxietatea și alte neplăceri care însoțesc menopauza, dispar. 

 

Vâscul are o acțiune extraordinar de benefică și asupra pancreasului, reglând și stabilizând nivelul glicemiei, dacă se consumă regulat. Substanțele active din vâsc au efect cardiotonic și normalizează funcționarea întregului organism, energizându-l.

Extern, vâscul combate leucoreea, dacă se fac spălături vaginale cu ceai de vâsc sau cu tinctură de vâsc, diluată 1:5 cu apă. Pentru cazurile de gută, sciatică, lumbago, se pun comprese cu tinctură de vâsc și se mențin 15 minute, repetând procedura de 4 ori pe zi. Pentru pielea sensibilă, se unge locul pe care se aplică compresa, cu o cremă sau un unguent pe bază de plante, pentru a o proteja.

 

Găsim comercializat vâsc sub formă de ceai, capsule - vâsc simplu sau combinat cu alte plante ( îl găsim de obicei alături de păducel, talpa- gâștei sau/și usturoi), sub formă de tinctură sau de gemoderivat din mlădițe de vâsc. 

 

MOD DE PREPARARE 

 

Cei care culeg singuri vâsc sau cumpără vâscul de la piață,  trebuie să fie atenți la modul de preparare, care este puțin diferit. Ceaiul de vâsc niciodată nu se fierbe. Planta ( frunze și ramuri care se colectează după ce au fost îndepărtate boabele albe toxice) se lasă la macerat în apă rece peste noapte (8-10 ore). Dacă planta este uscată se pune o lingură de plantă mărunțită la 250 ml apă rece. Dacă planta este proaspătă se pun 3-4 linguri la 250 ml apă rece.  După ce planta a stat la macerat în apă rece cele 8-10 ore, se pune totul pe foc și se încălzește PÂNĂ CEAIUL AJUNGE LA FIERBERE. Se ia de pe foc înainte de a începe să fiarbă. Apoi se strecoară și se poate bea.  Se pot face cure cu ceai de vâsc, de 3-4 ori pe an, câte o lună de zile cu 1-2 căni pe zi.  Așa cum am scris și mai sus, cei care suferă tulburări cronice de metabolism, pot face o cură de 6 luni cu ceai de vâsc - o cană zilnic, băută cu înghițituri mici pe tot parcursul zilei.

 

CONTRAINDICAȚII

 

Sarcină, alăptare, intoleranță la vâsc.

A se respecta cantitățile recomandate de producători pe produse. Persoanele sensibile la stomac, vor administra produsele din vâsc, la o jumătate de oră după ce mănâncă.

 

 

 

Natura vindecă trupul și  iubirea vindecă sufletul!

Să fiți sănătoși! 

Cu drag,

Distribuie mai departe


Pentru a putea lăsa un comentariu mai jos, trebuie să scrieți numele și mesajul dumneavoastră, să bifați căsuța cu "Datenschutzerklärung" (prin care confirmați că sunteți de acord cu Politica de Confidențialitate) și apoi  să  bifați  ultima căsuță,  prin care confirmați că nu sunteți robot.  Mai trebuie să dați click pe butonul "Senden", iar mesajul dumneavoastră va fi trimis cu succes și publicat după moderare. Vă mulțumesc! 

Kommentare: 0